Instructorii NATO: Trebuie să preluăm experiența Ucrainei

Militarii ucraineni lucrează într-un ritm, la care armatele occidentale se adaptează cu dificultate, iar procesele de achiziție, instruire și dezvoltare a armamentului din țările NATO rămân adesea cu mult mai lente. Despre acest lucru scrie Business Insider, citând militari occidentali care participă la pregătirea luptătorilor ucraineni pe teritoriul Poloniei.

Una dintre principalele exemple menționate de publicație este operațiunea Legio, desfășurată de Norvegia în estul Poloniei. La baza Camp Jomsborg, echipe multinaționale instruiesc militari ucraineni care, la rândul lor, transmit armatelor țărilor NATO experiența dobândită pe front.

Ofițerul responsabil de coordonarea procesului de instruire, maiorul John, a declarat pentru Business Insider că tabăra se află, de fapt, «în punctul de mijloc mental și geografic dintre războiul din est și perioada de pace din Occident».

Potrivit acestuia, principala problemă constă în diferența de ritm. Ucraina are nevoie de pregătire și echipament în cel mai scurt timp, în timp ce structurile militare occidentale sunt obișnuite să lucreze pe baza unor planuri pe termen lung. «Occidentul este obișnuit cu orizonturi lungi de planificare. Ucraina are nevoie de rezultate acum», a spus John.

În același timp, notează publicația, operațiunea Legio demonstrează că structurile occidentale sunt capabile să accelereze ritmul atunci când apare o astfel de necesitate. Tabăra Jomsborg a fost amenajată în mijlocul pădurii în doar câteva luni. Și programul de instruire se schimbă constant: instructorii ucraineni și militarii care se întorc de pe front transmit noi lecții ale războiului, după care infrastructura de antrenament, în special rețeaua de tranșee, a fost reconstruită de mai multe ori.

Comandantul exercițiilor, generalul de brigadă norvegian Atle Molde, a subliniat că problema nu ține doar de instruire. Potrivit acestuia, regulile pe timp de pace privind achizițiile și modernizarea armamentului creează zilnic dificultăți pentru armata norvegiană. Abordarea ucraineană, dimpotrivă, presupune introducerea unor modificări mult mai rapide, direct în timpul operațiunilor de luptă.

Molde a dat exemplul dronelor: în sistemul occidental, actualizarea poate dura luni, în timp ce în Ucraina, aflându-se în apropierea frontului, inginerii pot modifica software-ul la fiecare câteva zile sau săptămâni, în funcție de nevoile reale.

Experiența ucraineană îi determină pe aliați să-și reanalizeze propriile abordări privind birocrația, riscurile și interacțiunea cu industria de apărare. În același timp, militarii occidentali recunosc: avantajul Ucrainei în materie de viteză este explicat parțial de natura însăși a războiului, care creează o urgență ce de obicei lipsește armatelor pe timp de pace.

Despre necesitatea preluării acestei experiențe se vorbește și la nivelul NATO. Astfel, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a cerut reducerea barierelor birocratice în domeniul achizițiilor pentru apărare și al reglementării transfrontaliere. Potrivit acestuia, Alianța are nevoie de o transformare de amploare a industriei de apărare, pentru ca armatele occidentale să poată reacționa mai rapid la noile provocări.

Acum 100 de ani, europenii și ei „sprijineau” UNR, iar în cele din urmă au abandonat-o. Oare merită să-i instruim acum pe cei care continuă să se însoțească cu moscoviții?