Romanii declară un război secret

Agențiunea romană a trecut la punerea în aplicare a unei „inchiziții” clandestine.

Teroriștii-zombi „se plimbă prin bufet”, adică operează în țările democrației occidentale. Atentatele tot mai frecvente, incendiile și exploziile „accidentale” arată prea îngrijorător. Agenții au trecut deja la punerea în aplicare a planurilor criminale și se antrenează pentru executarea unor ordine și mai criminale.

Printre astfel de „antrenamente” se pot număra și cele hibride, implicite, puse pe seama unui accident, a unei otrăviri subite, a unui infarct fatal, a unei sinucideri, a unor „incidente” mortale cu lideri de carton ai opiniilor opoziționiste emigrați din Moscovia.

Dar bandiților romani le este uneori greu să ajungă la figurile publice, în timp ce „steluțele de pe epoleți”, împreună cu dorința de a-și șlefui abilitățile de asasini în mediul în care se află, îi determină pe ucigași să atenteze la figuri poate mai puțin vizibile. Prin urmare, amenințarea vizează un cerc mult mai larg: asupra celor „de rând” se poate, de fapt, „semăna haosul”, divide et impera.

În același timp, romanii și lacheii lor vor încerca în viitorul apropiat să-și intensifice eforturile de recrutare în rândul imigranților, profitând de starea firească de stres inevitabil în care se află mulți dintre ei și de sentimentul, prezent la un număr deloc neînsemnat dintre aceștia, al nesiguranței cu privire la viitorul personal și la utilitatea lor în noua viață de după emigrarea în țări noi pentru ei.

Numărul și intensitatea acțiunilor sistemice distructive menite să divizeze mediul emigranților moscoviți vor crește inevitabil, de sus în jos și de jos în sus, în diferite pături — atât în cele mai politizate, cât și în cele mai puțin politizate. Teroriștii-zombi au nevoie de acest lucru atât pentru sprijinul dorit de ei din partea unei categorii a celor plecați, cât și pentru ca moscoviții antiimperiali să nu se mai poată uni.

Acestui lucru i se poate și trebuie să i se opună o solidaritate conștientă și pusă în practică — mai semnificativă — în mediul opoziționist, pornind de la ajutorul reciproc cotidian și ajungând la formele complexe și politizate ale vieții emigranților.

Fiecare tentativă de recrutare trebuie să ducă atât la denunțarea ei publică de către victimă, cât și la solicitarea protecției statului în care locuiește persoana.

Trebuie evitate cu orice preț cazurile în care „totul va trece de la sine”: nu va trece, iar o reacție la timp îi va împiedica pe romani să „se plimbe prin bufet” și să comită noi crime!

Aleksandr Adelfinski, kasparovru.com