De ce urmașii lui Hristos nu se pot apăra recurgând la violență ca represalii

Dacă evaluăm situația exclusiv pe baza textului Evangheliilor, atunci Iisus Hristos instituie într-adevăr o interdicție absolută privind folosirea oricărei forțe ca răspuns la agresiune. În cuvintele Sale nu există nicio excepție, rezervă juridică sau permisiune pentru „autoapărare” ori „violență legitimă”.

Nelegitimitatea oricărui răspuns bazat pe forță este argumentată în Evanghelii prin trei afirmații-cheie.

1. Interdicția verbală directă a rezistenței prin forță

În Predica de pe Munte, Iisus anulează radical principiul juridic antic al răsplătirii egale („ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”), care reglementa legitimitatea răspunsului la agresiune:

„Iar Eu vă spun: nu vă împotriviți celui rău. Iar celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Mt. 5:39)

Cuvântul „nu vă împotriviți” (gr. antistenai) în contextul acelei vremi însemna tocmai ripostă fizică, armată sau judiciară. În locul ripostei, Hristos cere ruperea completă a lanțului violenței.

2. Interdicția de a apăra cu sabia o cauză bună

Cel mai izbitor exemplu de folosire a forței pentru apărare este scena din grădina Ghetsimani. Apostolul Petru scoate sabia pentru a-L apăra pe Hristos — un Om absolut nevinovat — de arestarea ilegală de către o mulțime înarmată. Acesta este exemplul clasic al apărării aproapelui împotriva agresiunii. Totuși, Iisus oprește cu fermitate acest lucru:

„Pune sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26:52)

Hristos nu face nicio excepție nici măcar pentru propria Sa apărare. Mai mult, în Evanghelia după Luca, El vindecă urechea atacatorului pe care Petru reușise să-l lovească (Lc. 22:51), eliminând astfel complet consecințele folosirii forței de către ucenicul Său.

3. Caracterul diferit al Împărăției lui Hristos

La judecata înaintea lui Pilat, Iisus explică direct de ce urmașii Săi nu pot folosi forța pentru luptă sau apărare. Apărarea prin forță este un semn al sistemelor pământești, nu al învățăturii Sale:

„Împărăția Mea nu este din lumea aceasta; dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat [ar fi luptat] pentru Mine, ca să nu fiu dat iudeilor; dar acum Împărăția Mea nu este de aici” (In. 18:36)

De ce este forța nelegitimă potrivit Evangheliei?

Logica Evangheliilor este următoarea:

• Natura răului: Violența nu poate fi învinsă prin violență. Răspunzând cu forță la forță, omul se aseamănă agresorului și înmulțește răul.
• Porunca iubirii: Hristos cere să-i iubim pe vrăjmași (Mt. 5:44). A-i provoca rău sau a-l nimici fizic pe dușman face, din punct de vedere tehnic, imposibilă împlinirea acestei porunci.
• Exemplul lui Hristos: Criteriul suprem al legitimității acțiunilor creștinului este imitarea lui Hristos. El primește fără apărare loviturile, batjocura și moartea, rugându-Se pentru iertarea vrăjmașilor Săi care L-au răstignit (Lc. 23:34).

Astfel, dacă urmăm strict și literal textul celor patru Evanghelii, orice violență ca răspuns, ripostă fizică sau apărare armată constituie o încălcare a poruncilor directe ale lui Iisus Hristos.

• Poruncile Predicii de pe Munte: Iisus spune direct: „Nu vă împotriviți celui rău. Iar celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt” (Mt. 5:39), precum și „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă” (Mt. 5:44).
• Cuvintele lui Iisus la arestare: Când apostolul Petru a încercat să-L apere pe Hristos cu sabia în mână și i-a tăiat urechea slujitorului, Iisus l-a vindecat pe rănit și i-a spus lui Petru: „Pune sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Mt. 26:52).
• Exemplul lui Hristos Însuși: Iisus nu a ridicat răscoale împotriva ocupanților romani, nu S-a apărat prin forță și S-a îndreptat de bunăvoie spre răstignire, rugându-Se pentru călăii Săi. Urmașii Săi sunt chemați să-L imite în blândețe și în încredere absolută în Dumnezeu.