Ucraina va trebui să mai câștige nu un singur război

În această săptămână, din Kosovo a venit o veste importantă. Acolo a fost finalizat un program multianual de deminare umanitară a teritoriilor contaminate în urma războiului din 1998–1999. De la încheierea ostilităților au trecut aproape trei decenii, dar abia acum o parte semnificativă a acestei activități a putut fi dusă la bun sfârșit.

Această veste ne face să reflectăm asupra viitorului Ucrainei. În 2026, aproximativ 133 de mii de kilometri pătrați din teritoriul ucrainean au potențial nevoie de inspectare și de curățare de mine și de resturi explozive de război. Aceasta reprezintă mai mult de o cincime din suprafața țării, iar ostilitățile continuă și în prezent și duc în fiecare lună la apariția unor noi teritorii contaminate.

Nu este vorba doar despre câmpuri minate. Pericolul îl reprezintă munițiile neexplodate, fragmentele de rachete, elementele cu submuniții și alte resturi de război, care pot rămâne mortal de periculoase timp de decenii. Chiar și peste cincizeci de ani, în Ucraina vor fi probabil găsite muniții din acest război, la fel cum astăzi în diferite țări europene continuă să fie descoperite obuze din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Prin urmare, întrebarea nu este dacă Ucraina își va demina teritoriul, ci cât timp va dura acest lucru. Deocamdată nu există un răspuns exact, însă este evident că nu este vorba despre un singur an și nici măcar despre cinci. Restabilirea siguranței în majoritatea teritoriilor poate dura zece sau douăzeci de ani după încheierea fazei active a războiului, iar deminarea completă a țării va necesita, cel mai probabil, mult mai mult timp.

În același timp, suprafața teritoriilor potențial contaminate nu înseamnă că geniştii trebuie să parcurgă fizic fiecare metru pătrat. Mai întâi este necesară o inspectare la scară largă pentru a determina unde există într-adevăr un pericol și unde terenul poate fi redat în siguranță oamenilor fără o curățare completă. Tocmai în această etapă tehnologiile pot accelera semnificativ activitatea.

Dronele, fotografierea aeriană, datele satelitare, inteligența artificială, magnetometrele și alți senzori vor ajuta la identificarea mai rapidă a zonelor suspecte. Sistemele terestre autonome și utilajele pentru deminare mecanizată vor putea efectua cele mai periculoase operațiuni, iar o hartă digitală unică va permite coordonarea activității diferitelor servicii și distribuirea mai eficientă a resurselor.

Pentru Ucraina, aceasta nu este doar o sarcină umanitară, ci și o provocare tehnologică de amploare pentru deceniile următoare. Am fost deja nevoiți să dezvoltăm foarte rapid sisteme fără pilot pentru purtarea războiului. După încheierea acestuia, va trebui să creăm la fel de rapid soluții robotizate și autonome pentru readucerea țării la viața normală.

Aici constă o oportunitate importantă pentru Ucraina. Nu doar că ne putem curăța teritoriul timp de decenii, ci putem și să dezvoltăm tehnologii, standarde și practici care ulterior vor fi aplicate în alte țări.

După încheierea acestui război, va trebui să câștigăm încă unul, nu mai puțin important, pentru a reda pământul ucrainean oamenilor.

Victor Taran, facebook