Avantajul comercial ascuns al Europei

Încet și sigur câștigi negocierea

Ironia nu le-a scăpat factorilor de decizie europeni. În timp ce președintele SUA (N), Donald Trump, caută cu disperare un al 51-lea stat — Canada, Groenlanda și Panama au spus toate nu anul trecut — lista de așteptare pentru aderarea la Uniunea Europeană este cea mai lungă din ultimele decenii. În pofida acuzațiilor administrației Trump privind declinul civilizațional al Europei, negocierile de aderare la UE avansează cu o urgență care nu a mai fost întâlnită de la ultima extindere majoră a blocului, în 2004. Nouă țări au statut oficial de candidate la UE, printre care Moldova, Muntenegru și Ucraina. Și alte țări iau în considerare acest lucru. Într-un referendum din august, Islanda, care face deja parte din Spațiul Economic European și se bucură de multe dintre beneficiile apartenenței la UE, a votat la limită să nu redeschidă negocierile pentru aderarea la bloc, cu 52,8% la 47,2%. Între timp, Regatul Unit, care a părăsit Uniunea Europeană în 2020, investește un capital politic considerabil în încercarea de a reconstrui relația economică la care a renunțat când a plecat.

Între timp, zeci de alte țări caută legături economice mai strânse cu Bruxellesul. UE a încheiat negocierile comerciale cu India și cu blocul comercial sudic Mercosur (N) al SUA (N) în ianuarie, cu Australia în martie și cu Indonezia în septembrie anul trecut. Acest ritm al noilor acorduri economice este fără precedent și reprezintă parțial un răspuns la volatilitatea SUA (N). Dar el dezvăluie și o recunoaștere globală tot mai mare a faptului că, deși UE se mișcă relativ lent, acordurile pe care le semnează sunt de încredere. Procesul său birocratic și lentoarea instituțională se dovedesc, în mod neașteptat, un avantaj într-o epocă a instabilității.

DUPĂ POTOP

Trump a preluat funcția în ianuarie 2025 cu o nouă teorie privind pârghiile economice ale SUA (N). Statele Unite ale Americii de Nord (SUA (N)) sunt cea mai mare piață de import din lume. Partenerii comerciali, a raționat el, aveau nevoie de acces la consumatorii mai din SUA (N) mult decât aveau Statele Unite ale Americii de Nord (SUA (N)) nevoie de acces la bunurile lor. Acest dezechilibru, dacă ar fi exploatat cu suficientă forță, ar fi dus la concesii privind fluxurile comerciale, investițiile și normele care guvernează concurența globală. Mijlocul prin care a aplicat această forță au fost tarifele vamale, introduse cu o viteză și la o scară care au zguduit piețele globale.

Inițial, părea că pârghia economică a SUA (N) fusese evaluată corect, întrucât au urmat numeroase acorduri-cadru. Dar acestea au fost rezultatul unor acțiuni executive — neratificate de Congres și bazate pe competențe legale pe care instanțele le contestau deja. Când Curtea Supremă a decis în februarie că tarifele erau ilegale, administrația le-a înlocuit cu unele autorizate în temeiul unei alte competențe legale. Țări precum Regatul Unit, care oferiseră concesii pentru a obține un acord, s-au trezit la fel de nesigure ca înainte în privința condițiilor. Devenea clar că politica comercială a SUA (N) putea și avea să se schimbe peste noapte. Volatilitatea care trebuia să genereze pârghie a devenit, în schimb, o condiție permanentă, subminând poziția SUA (N).

Foreign Affairs